De ce ar trebui să mergi la Art Safari, mai ales acum?

Vreau să spun de la bun început că nu sunt critic de artă, nu am studii, nu sunt curator, ci doar un om curios de artă. Spun asta ca să evit eventualele comentarii din partea unor oameni care probabil știu și mai puține decât mine.

Acestea fiind stabilite, vă recomand din toată inima să mergeți anul acesta la Art Safari, cel mai mare eveniment dedicat artei din România, pentru că nici nu vă dați seama câtă nevoie aveți de speranță. Iar Art Safari 2020, care mai ține până pe 20 septembrie, livrează din plin la acest capitol, la speranța că, într-un fel sau altul, lucrurile se vor așeza.

Anul acesta, evenimentul are loc pe Calea Victoriei, nr. 15, în clădirea de birouri de lângă Palatul CEC.

Expoziția este organizată pe mai multe etaje, primele două fiind dedicate operelor lui Gheorghe Petrașcu și Sabin Bălașa.

Mie Petrașcu și Bălașa nu mi-au plăcut niciodată.

Pe Petrașcu nici măcar nu cred că l-aș recunoaște, dacă nu și-ar semna foarte vizibil picturile. Nu am nicio problemă cu tablourile cu natură moartă, peisaje, portrete și altele, dar Petrașcu, pentru mine, nu face acel salt care scoate un peisaj din banalul său și ți-l imprimă în memorie. Aș recunoaște dintr-o privire nuferii lui Monet, dar Petrașcu se pierde cumva, pentru mine, într-un capitol al artei aproape la fel de tern ca scrierile lui Sadoveanu.

În legătură cu Bălașa, cred că dacă aș fi văzut o singură pictură semnată de el în toată viața mea, mi-ar fi plăcut. Dar când vezi mai multe, inevitabil ai senzația unei repetiții. Cumva, mi se pare că totul s-a blocat la acele femei și la acele creaturi, la albastru, la atât. Este un gen de pictură care rămâne pe retină, dar care pe mine nu mă atrage. Dacă văd un tablou de Bălașa îmi este de ajuns. Le-am văzut pe toate.

Bun și atunci de ce să mergeți totuși la Art Safari? Vă dau două motive.

Unul este pentru a vedea lucrările grupate în categoria Școala de la București. Personal, nu mai suport arta în care văd chipul lui Ceaușescu, Băsescu și alții pe care ne încăpățânăm să îi ducem cu noi mai departe prin orice formă posibilă. Fie că este vorba de artă, de glume, de filme, de orice, ținem cu dinții de un trecut care nu se va schimba niciodată. Pentru mine e suficient. Mi s-au tocit tălpile de la bătutul pasului pe loc. Din păcate, chipurile acestor oameni din trecut ne bântuie și la Art Safari, în secțiunea Școala de la București.

Dar tot în secțiunea Școala de la București veți vedea și niște lucrări semnate de Roman Tolici sau de Ștefan Câlția care te scot prin delicatețea lor din urâtul trecutului și al prezentului.

Și veți mai vedea un spațiu dedicat ilustratorilor unde chiar mi se pare că artiștii locali au un cuvânt greu de spus. Wanda Hutira, Filip Robert, Octavian Budai, Saddo sunt incredibil de mișto.

Ana Bănică livrează și ea una dintre cele mai cool experiențe de la Art Safari. Este reconfortant și sănătos să vezi că este o ligă nouă de artiști, proaspătă, care se rupe ireconciliabil de trecut și care captează atenția prin talentul de a fi altfel.

Și vă mai dau un motiv, poate cel mai important. La Art Safari mai este o mică galerie, înghesuită cumva în spațiul dedicat lui Bălașa, cu operele făcute de puștii de la Odiseea, de niște copii de 10-18 ani.

Odiseea, organizație înființată în 2018, cu sprijinul Ford, Ubisoft, Cărturești, Gersim Impex și Castrol, are scopul de a promova cultura în rândul copiilor, printr-o serie de programe și ateliere care cuprind 7 discipline (teatru, arte vizuale, astronomie, muzică, digital, literatură și cinematografie).

Din tot Art Safari de anul acesta, acest mic spațiu mi s-a părut cel mai frumos. Mergeți și faceți cunoștință cu Alesia Mihailov, de 10 ani, Ruxandra Crăița Bălțătescu, de 16 ani, cu Sofia Fluerașu, de 12 ani, sau cu Maria Dejeu, de 12 ani. Mergeți să vedeți cât de frumoase sunt lucrurile în mintea unui copil și cât de minunat pot ei să deseneze acest univers extrem de intim pe hârtie. Am simțit nevoia să trec de două ori în acel mic spațiu pentru a mă umple de încredere.

Este imposibil ca mâine să nu fie bine când puștii aceștia de 10 ani au atâta frumusețe în mințile lor.

Pentru sentimentul acesta trebuie să mergeți la Art Safari 2020. Nu pentru etajele dedicate trecutului, ci pentru spațiile mici, umplute de creativitatea care schimbă ceva în bine, pentru acum și pentru mâine.