M-am hotarat sa scriu cateva impresii dupa iarna aceasta in care nu am plecat nicaieri, dar care a fost mai presus de toate.

Pe 31 ianuarie, pe la 10:30 noaptea eram in patuc cu o carte foarte buna in brate si cu o plapumioara foarte calduta pe mine. Caloriferele nu merg bine la mine in bloc pentru ca in Romania inca se mai lucreaza la inventarea incalzirii centralizate eficiente. Are si chestia asta farmecul ei.

Intru pe Facebook si…mi s-a blocat mintea. In puterea noptii, puterea tarii mele urzise un document prin care-si spala toate pacatele. La o luna de la preluarea fraielor, intr-o tara care continua sa fie printre cele mai sarace din UE, prima grija a noului guvern a fost sa faca din furt lege. O putere aleasa de cei mai slabi, de pensionari, de bugetari prost platiti, s-a ganditi cum sa se faca si mai puternica.  Mi-a inghetat mintea. M-am imbracat, am chemat un taxi si am plecat spre Guvern.

Lumea se aduna buimaca, exact asa cum eram si eu. Trezita din somn. Uluita.

„Sa mergem la cealalta iesire a cladirii. O sa vina pe acolo.”

Am alergat acolo. Cineva pusese niste lumanari in omat. Nici nu stiam ce sa strigam. Frigul dracului.

La un moment dat, a iesit cineva din curtea guvernului. Habar nu aveam cine este, dar multimea a sarit. Jandarmii au sarit si ei in apararea necunoscutului. Lumea s-ar fi aprins la orice. Poate era un biet om de serviciu. Nu mai conta. Iesea din cladirea somnului nostru ca natiune, Guvernul Romaniei din Piata Victoriei. Victoria cui?

Am stat pana la 2 dimineata pe strazi cu mintea mai inghetata decat imi era trupul.

Am iesit apoi aproape seara de seara si ma voi duce si duminica, dar am certitudinea ca mai mult de atat nu vom obtine acum.

Vreau sa zic insa cateva lucruri pe care poate le-ati mai auzit, dar pe care eu trebuie sa mi le trec aici pentru a nu le uita.

Reactia oamenilor a fost uluitoare. Cei care au iesit in Piata Victoriei nu au iesit pentru salarii mai mari, pentru pensii, pentru alocatii. Au iesit pentru un lucru foarte complicat, scris complicat, dar care aducea izbaviri nemeritate. Am iesit pentru ca nu mi-a venit sa cred ca in miez de noapte asta e grija guvernului meu. Mi-e sila sa merg in spitale din cauza gandacilor, nu avem scoli bune, nu avem strazi, nu avem infrastructura, gradinite, dar guvernul meu se gandea cum sa legalizeze furtul. In strada, fara discutii.

Romania a reusit sa patenteze cu aceasta ocazie un stil propriu de protest, un protest de manual, cu un umor rar intalnit, de un rafinament si o creativitate exceptionale. Cei care au fost in piata au fost o comunitate. Am mancat bomboane de la straini, m-am vazut cu fosti colegi, am avut discutii misto. A fost veritabil, emotionant de veritabil.

Cine nu a fost nici macar o data in Piata Victoriei, nici macar ca spectator in aceasta perioada, poate sa puna o coroana de flori pe mormantul curiozitatii sale. Prietene, daca nu ai trecut 10 minute pe acolo, ai pierdut cel mai puternic mesaj al unei generatii extrem de confuze pana acum.

Am colegi la munca, si sa fie foarte clar ca am sansa de a lucra intr-un mediu expus la informatie non-stop, care m-au intrebat dupa ce s-a dat OUG 14 pentru abrogarea OUG 13 care mai este scopul nostru? De ce mai iesim? Oameni de 28-29 de ani. Mi s-a parut inspaimantator sa nu pricepi ca nu e in regula sa girezi prin tacere un guvern care a putut emite un astfel de act. Daca eu iti sparg casa si apoi iti zic ca-mi pare rau, este in regula? Simplul fapt ca s-a dat OUG 14 pentru abrogarea OUG 13 confirma furtul, iar daca ai recunoscut ca ai furat, ce mai cauti acolo? Din nou, nu am cerut plecarea PSD, demisia lui Dragnea si alte tampenii. PSD a fost ales prin vot, Dragnea este presedinte de partid, nu sef de guvern. Sa ramana si PSD si Dragnea, dar sa caute alti oameni pentru guvern. Pai si ce conteaza, ca vor veni tot niste hoti? Conteaza! Sa se roteasca niste cadre. Schimbam unul cate unul pana o veni si unul bun. Asta e scopul. Nu cred ca vreun partid ascunde acum comori de resurse umane, dar trebuie sa-i cautam pe cei mai buni dintre cei mai rai.

Citește și:  Parcul de aventura Comana sau viata de la marginea Bucurestiului

Am avut colegi care au luat in deradere protestul. Nu am cuvinte pentru acestia.

Nu, bunicii mei niciodata nu si-ar fi scuipat presedintele.

Ceea ce s-a intamplat intr-o parte a presei este alarmant. Nu credeam ca voi mai asista vreodata la astfel de derapaje, nesanctionate pe masura nici pana azi. Faptul ca multe companii si-au retras reclamele de pe anumite posturi este un mare castig. Cat va dura, nimeni nu stie, dar este un semnal puternic.

Pe de alta parte, am avut opinii, voci, surse tot din presa care au functionat brici. Trebuie sa avem grija de aceste insule de normalitate ca de ochii din cap.

Cred ca a fost un castig al acestor miscari si faptul ca deodata atentia tuturor a fost pe Romania, ca s-au alarmat ambasade, ca au fost mesaje de sustinere din toata lumea. Poate vor fi si ei atenti, alaturi de noi. Avem nevoie.

Am cunoscut odata o persoana remarcabila care mi-a zis ceva ce acum face mai mult sens ca niciodata: toti trebuie sa trecem dincolo de activismul de fotoliu. Activism este si votul. In timp ce generatia mea discuta aprins despre topirea ghetarilor, varstnicii rupeau stampilele pe PSD. Nimic din ceea ce am trait in aceasta iarna si din ceea ce se va intampla in urmatorii patru ani de zile, nu ar fi avut loc daca mergeam la vot. Ni s-a rupt. Citeam un articol in care se spunea ca absenteismul tinerilor la vot este una dintre cele mai mari lovituri date democratiei. Mai are cineva vreun dubiu? 

Activismul inseamna insa si implicarea in viata politica. Faptul ca in acest moment cel mai mare partid din Romania nu poate pune nici macar de imagine o solutie de guvern cat de cat acceptabila, nu reflecta altceva decat ca in politica inlocuirea generatiilor nu a avut loc. Politica nu a devenit o pepiniera de talente, ci o mocirla, o clica de infractori. Poate nu ar strica sa mai intre cate unul-doi dintre noi in politica. Macar de curiozitate. Cine stie? Trebuie sa lasam acel fotoliu.

Cred ca este nevoie de o mai buna comunicare. Suntem doua tabere. Una se uita de sus la cealalta, cealalta se uita cu suspiciune. Niciun respect de niciuna dintre parti. Puteri precum este cea a PSD-ului si-au tras sevele din saracia acestei tari, din populatia de la sate, din batrani, bugetari. Pomeni mici, rezultate mari. De ce isi vinde lumea votul pe o punga de faina? Pai cand tu stai la tara, fara o scoala, fara bani, fara perspective, nu mai bine crezi in faina din traista decat in promisiunea de competitivitate europeana? Daca discursul nostru nu se va tempera, nu vom castiga increderea celeilalte tabere si tot faina va fi mai puternica. Discursul lui Klaus Iohannis din Parlament a oglindit situatia. Mie mi-a placut. Am zambit superior, dar niciun om din tabara PSD nu s-a simtit reprezentat. Echilibru.

Pentru mine, aceste proteste s-au terminat. Ma doare sa spun asta ca atunci cand m-am despartit de cineva. Credeam sincer ca puteam face mai multe, dar in afara de o demisie si abrogarea cu cantec a OUG 13 nu cred ca vom mai obtine. Acest guvern, daca se dorea acest lucru, pleca pana acum de o mie de ori. Nu mai pleaca nimeni. Ordonanta nu mai e. Nu cred ca vor face inca un pas inapoi. Felicitari sincere celor care inca mai cred. Mergeti in Piata. Imbracati-va bine. Sper sa fie bine.

Faptul ca nu mai merg in Piata nu inseamna ca renunt. Nu. Imi promit mie ca voi fi mai alerta ca niciodata. Nu am plecat din tara asta si nu cred ca voi pleca vreodata. Si daca tot stau, macar sa-mi fie bine. Pe cat posibil.

#rezist

 

2 comentarii

Reply

Cata dreptate ai ! Bravo! Sper sa decideti, o parte dintre voi, sa deveniti oameni politici. Pentru ziua de maine … Supararea ta ma doare mult.

Reply

Nu e obligatoriu ca in spatele unei povesti frumoase sa stea neaparat un om destept sau unul informat!

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.