Despre oameni si melci, un film despre cum s-a transformat o tara de uzine intr-una de culegatori de melci

Despre oameni si melci iese in sfarsit din tiparul filmelor romanesti care te fac sa vrei sa-ti smulgi parul din cap sau sa te tavalesti pe jos in chinuri. Este un film bun si sincer, despre oameni si despre melci, fara avorturi, calugarite, inchisori, pesti si prostituate. Nu ca am avea ceva cu aceste subiecte sau meserii. Nu fiti lasati insa dusi in eroare de urmele de comedie pentru ca in esenta Despre oameni si melci este un film trist.

Povestea din Despre oameni si melci este simpla si este a unor oameni care la final ajung sa nu mai fie buni de nimic, nici macar de donat sperma. In linii mari, dupa Revolutie, pe o fabrica de masini, Aro, pun ochii niste investitori francezi. Mana in mana cu directorul general, planul francezilor este de a lua fabrica pe nimic pentru ca mai apoi s-o vanda la fier vechi, profitul urmand sa fie impartit frateste cu seful roman al unitatii, cu Dorel Visan. Pentru a nu crea mare zgomot in randul angajatilor, acestora li se livreaza o minciuna: 300 din cei 3.000 de oameni ai uzinei ar fi urmat sa-si pastreze locurile de munca dupa privatizare, dar in loc de masini vor face conserve de melci. Ei afla ca de fapt nu asa stau lucrurile, principalul ajutor fiind dat de Manuela, Monica Barladeanu, care din cand in cand urca pe acoperis pentru scurte reprize muncitoresti de dragoste cu Andi Vasluianu, un adevarat Casanova de la Aro. Manati de Vasluianu, angajatii fabricii pun la cale un plan de a face rost de bani. Afla de o clinica unde se recolteaza sperma si merg acolo in grup pentru…aaaa…pentru a dona sperma cu 50 de dolari borcanul. Normal ca lucrurile nu merg bine pentru ca nimeni nu vrea copii din sperma de muncitor roman la uzina de masini, fara studii, fara nimic. Ba mai mult, Andi chiar afla ca este steril desi el avea acasa un copilas si o nevasta care-l tot suspecta de infidelitate. Asa ca pana la urma uzina se vinde pe nimic, Manuela ramane cu fiul francezului care venise sa ia fabrica iar Andi si restul angajatilor din fabrica raman la cules melci pentru a-i exporta.

Despre oameni si melci este un film lucrat excelent, cu o atentie la detalii incredibila. Adica vezi bibelouri, mileuri, carpete pe ziduri, unghii date cu sidef, pungi cu Assos, bretoane tapate, discoteci stupide, subsoluri unde se juca Bingo si se striga tare Linie! Dar dincolo de aceasta atentie la detalii, sunt niste replici geniale si alaturi de replicile geniale este un Andi Vasluianu care emotioneaza profund mai ales cand plange singur in baia de tren pe drumul de intoarcere de la clinica de sperma cand si-a dat seama ca de fapt copilul lui nu este al lui.

Despre oameni si melci aduce in prim plan o Romanie care din pacate nu este mult diferita de cea de azi. Tudor Giurgiu, cel care a imaginat toata aceasta poveste, te face sa intelegi cam cum au fost realizate mai toate marile privatizari de aici, cum au fost date pe nimic fabrici cu mii de angajati, cum sefii de la acolo, stapani din vremea comunismului, au dictat legile si intr-un capitalism prost inteles. Practic acest film iti arata cat se poate de direct cum dintr-o tara de uzine Romania a ajuns in mare parte o tara de culegatori de melci. Este fabulos dialogul dintre Monica Barladeanu si fiul francezului care venise sa ia fabrica in care strainul ii explica Manuelei ca nu da nimeni doi bani pe noi, ca asa s-a facut in toate tarile scapate de comunism, ca de fapt tot ce s-a facut in uzina aia este numai bun de fier vechi, ca nu-i pasa nimanui nici de oameni, nici de utilaje, nici de continuare activitatii, ci doar de dat un ultim mare tun. Intamplator sau nu, vineri, in ziua in care am vazut filmul tocmai ce se vanduse Oltchim, cel mai mare combinat chimic din Romania, catre Dan Diaconescu, omul care a fost bagat in propria emisiune intr-un tomberon, iar acum apar fel si fel de stiri legate de cine ar fi in spatele lui Diaconescu si care sunt interesele de fapt. Oare cat fier vechi o fi la Oltchim? Mi se pare geniala o replica de-a lui Dorel Visan care-i spune lui Vasluianu ceva de genul: Mai tii minte la Revolutie cum strigati cu totii: Libertate! Libertate!? V-a iesit mah. Ne-a iesit, cam asa este. Acum la cules melci toata lumea.