Nu știu dacă ai fost vreodată în Jurilovca sau dacă măcar ai auzit de acest loc, dar îți promit că merită să vizitezi unul dintre cele mai frumoase sate din România.

Știu că până acum mai toată lumea s-a dus prin Transilvania sau Maramureș, dar la numai o oră de Constanța se află acest sat rupt parcă dintr-o carte cu basme rusești.

În Jurilovca sunt mulți ruși-lipoveni și casele lor minunate, albastre cu alb, cu acoperișul de stuf, făcute cu iubire de culori și de natură, de nu te mai poți opri din făcut poze.

Ce m-a uimit pe mine a fost curățenia locului, destul de rar-întâlnită în zona rurală din sud-estul României.

Noi am stat o singură noapte și ne-am cazat la La Lipoveni, o casă tradițională, albastră și frumoasă, cu o pisică destul de curioasă care dădea buzna peste tine când ți-era lumea mai dragă. Șireata.

Casa mirosea a fum de sobă și a copilărie, eu fiind născută în Tulcea, cu bunici în Ceatalchioi. Nu mai țin minte când a fost ultima dată când am făcut focul în sobă, dar sunetul ală de lemn trosnind este cea mai frumoasă poveste pe care am auzit-o recent. Și mirosul acela. Parcă o vedeam pe bunica pe lijancă, cu tălpile crăpate și cu mâinile lățite de muncă. Aneta… Căldura aia de sobă este ca o plapumă invizibilă. Săptămâni aș fi stat acolo, cu ochii închiși, atentă doar la lemnele care se topesc în foc.

Citește și:  Neimplinire in Iasi

Dar dincolo de case, în Jurilovca mai este lacul Razelm, cel mai mare din România. I se mai spune și marea dulce. Este frumos dincolo de cuvinte, plin de stuf auriu și de viață pe care nu o vezi, dar pe care o simți pulsând în apa aceea.

Pe malul lacului este cetatea Argamum, prima așezare de tip urban din România și puțin mai sus este capul Doloșman, o formațiune neașteptată în acest peisaj datorită structurii stâncoase. El a prins un pește, eu m-am uitat la apa aceea. Liniștea era la fel ca și căldura din cameră. Te învelea, te curăța de toate gândurile.

Apoi am mâncat în sat la singurul restaurant deschis. Nu a fost ceva din cale afară de bun, dar chiftele de pește au fost așa cum trebuie, la fel și peștele marinat de ți se topea în gură, la fel și peștele afumat care-ți umplea gura de arome, la fel și borșul. Icrele nu au fost grozave, dar cred că le-am mâncat și pe ele.

Pe la 10 noaptea ne-am întos în cameră. Nu era apă caldă, nici bunica nu avea, dar ne-am descurcat cumva. Și cumva nu ne-a deranjat nimic. A doua zi, miroseam un pic fum de sobă și a copilărie.

Doar pentru asta și jur că trebuie să ajungi cumva în Jurilovca.

6 comentarii

Reply

Rox, multumesc pentru modul in care mi-ai dat bună dimineata 😊. Așa imi explic legatura pe care o simt cu locul natal.. Am nevoie de energie, dau o fugă la Ceatalchioi, ies la malul Dunarii, ridic bratele si respir.. Atât! Pacat că in casă nu mai au lijanca.. 😚. A fost înlocuită cu o soba cu fereastră asa ca vezi jocul flacarilor.. 😊 Are si cuptor pentru copt mere sau paine.. Ambele se întâmplă dacă sunt acolo iarna..

Reply

Pacat de lijanca, mare mare pacat…

Reply

Dincolo de Jurilovca este Sarichioi, sa mergi si acolo😊 Trec cu microbuzul, in drumul spre Murighiol, alta perlă..!

Reply

Se rezolva, mai la primavara

Reply

Stii cum se numesc „fructele” din poza 9? Cătruna..! In copilarie, in fiecare gospodarie, gaseai un cuib de cătrune😊 Dupa coacere se decupau partial si deveneau solnițe..

Reply

Nu stiam. Multumesc mult. Daca stiam, plecam si eu acasa cu un catun.

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.