Doi tineri sibieni au decis să nu dea uitării o proprietate moștenită de la bunici, ci să-i dea o viață nouă, respectându-i întrutotul personalitatea. A rezultat proiectul La Mama Anica, din Porumbacu de Sus, în inima Transilvaniei, un îndemn la protejarea patrimoniului rural în locul distrugerii acestuia cu fel și fel de invenții moderne.

Sursa foto: 602 Photography

Acum, proiectul La Mama Anica este format din două proprietăți, renovarea ultimei case fiind definitivată în primăvara anului trecut.

”Renovarea primei case a început în 2015 și am reușit să o finalizăm în vara lui 2016. Anul trecut, în primăvară, am reușit să finalizăm a doua casă, casa muzeu cum ne place nouă să o denumim. Această casă se află în aceeași curte, iar renovarea a început în 2018, toamna”, spune Roxana Strava, cea care alături de soțul ei se află în spatele proiectului La Mama Anica.

Totul a început de la renovarea casei moștenită de la bunica ei.

”Inițial noi am renovat casa La Mama Anica doar pentru noi, pentru sufletul nostru. Fiind și o perioadă când lumea își renova casele în stilul modern, cu termopane din plastic, porți de fier forjat, altă arhitectură, ne-am gândit că puterea exemplului este cea mai bună și în acest fel o să reușim să convingem și alți oameni sa păstreze casele și să nu le mai distrugă.”

Sursa foto: 602 Photography

Rezultatul a fost atât de bun, încât oamenii se opreau să admire casa, unii dintre ei rugându-i pe cei doi tineri să-i lase să vadă și interiorul.

”După aceste întâmplări, ne-am hotărât să o închiriem și să lăsam si alți oameni să se bucure de ea. Ne-am dorit prin acest proiect să arătăm celor din jurul nostru că pot să păstreze casele moștenite de la bunicii noștri și să-i îndemnăm să se oprească din a le mai distruge.”

Sursa foto: 602 Photography

La Mama Anica se află în inima Transilvaniei, la poalele munților Făgăraș, în satul Porumbacu de Sus, un loc unde te poți relaxa și bucura de natură și priveliștea minunată a munților, spune Roxana.

”În curte sunt două case, ambele restaurate într-un stil tradițional, care ne amintește de vacanțele petrecute la bunici. Prima casă are două dormitoare cu pat dublu, o bucătărie și baie. A doua casă are o cameră cu un pat dublu, chicinetă, baie proprie și un pod unde te poți relaxa și citi o carte în tihnă. În această casă se află și un mini-muzeu, cu război de țesut, rodan, vârtelniță, furcă, costum popular și alte piese vechi folosite de bunicile noastre.”

Sursa foto: 602 Photography

Roxana mai spune că toate camerele au mobilier vechi transilvănean și majoritatea textilelor care se află în case au fost lucrate manual de către bunicile și mătușile cuplului.

Citește și:  Locuri noi pentru călătorii altfel. Azi, Hai la Saivan

”Casele au o grădină foarte generoasă cu hamac, o terasă unde se poate servi masa, cu cuptor tradițional de pâine, plită pe lemne și un grătar.”

Dacă doriți să mai faceți și altele în afară de a sta în pod cu o carte bună (eu acolo aș rămâne, dar eu sunt și foarte leneșă), zona este foarte ofertantă. Roxana spune că oaspeții de La Mama Anica au la dispoziție biciclete pentru a explora dealurile și pădurile din zonă, satul asigurând o priveliște uluitoare asupra Munților Făgăraș. Vârful Negoiu este și el aproape (vorba vine), satul Porumbacu de Sus fiind chiar locul de pornire către vârf. (Eu tot în pod am rămas).

Sursa foto: 602 Photography

Tot aproape sunt palatul Brukenthal din Avrig, câteva centre de echitație, complexul de instalații tradiționale de prelucrare a lânii „La vâltori” din Lisa, Transfăgărășanul, Lacul Bâlea și altele, dar eu vă spun sincer că tot în pod La Mama Anica rămân, poate și cu juma de pâine de casă lângă mine și niște jumări. 

”Pentru cei interesați putem aranja o sesiune de țesut la război chiar în căsuța noastră muzeu. Ar trebui să avem grijă de tradițiile noastre pentru că este păcat să fie date uitării și să se piardă în zumzetul zilelor noastre, când tentațiile tehnologice sunt mari și tind să ne îndepărteze de realitatea noastră străbună”, mai spune Roxana.

Sursa foto: 602 Photography

Pentru sesiunea de țesut la război cred că m-aș da jos din pod. Aș lăsa cartea, aș pune telefonul deoparte și aș asculta suveica trecând dintr-o parte în alta în povestea ei colorată.  M-aș uita la toate mișcările, aș înregistra sunetul pedalelor de lemn, m-aș uita la covorul care răsare cu fiecare mișcare.

Mi-aș aminti că eu nu știu să cos un nasture, nu știu să fac pâine, că la mine în casă nu va mirosi niciodată a plăcinte. M-aș uita la telefon și aș realiza că mereu mi-e frică să nu rămân fără baterie. Mi-aș da seama că știu să fac prea puține din ce este cu adevărat util.

Așa că aș mai sta un pic La Mama Anica să mă lecuiesc de frici moderne, să treacă timpul frumos și cu folos, pentru că uneori am senzația că orașul ăsta nu mă mai învață nimic.

Contact:

Str. Principală. Nr. 459, Porumbacu de Sus, Jud. Sibiu

Tel: 0723.171.485.

3 comentarii

Reply

Citind, am plecat cu gandul la vremea copilariei, in fiecare an mama si bunica (din partea ei) punaeu razboiul de țesut. Țeseau țoale din cârpe vechi si covoare din lână care se puneau pe peretii din vecinatatea patului sau pe pat. Acum, la mine acasă, nu mai am nimic.. Rau este ca nici in casa părintească nu mai gasesti nimic.. Mă bucur sa vad cum altii investesc in păstrarea tradițiilor. Felicitari! Sper sa petrec cateva zile privind din pod😁muntii Fagaras.

Reply

Ne vedem in pod:)

Reply

In casă ne autogospodarim sau există personal angajat? Mi-ar placea să mănânc ceva specific zonei cand cobor de pe bicicletă.. 😁

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.