Noul Harbin nu este ca vechiul Harbin. O fi bine, o fi rau?

Recent s-a redeschis Harbin, acel restaurant care pe vremuri era considerat ca fiind unul dintre cele mai bune cu specific chinezesc din Bucuresti si care din motive necunoscute a ars din temelii. Mie Harbin nu mi-a placut nici atunci, si se poate citi foarte clar aici de ce, si nu imi place nici acum din toate motivele pe care le veti citi in continuare.

Restaurantul a renascut din propria-i cenusa chiar la aceeasi adresa, undeva printre blocurile de la Piata Muncii. Locul arata bine, curat, nimic deosebit ca atmosfera, dar ar fi fost intr-adevar o provocare sa faci ceva mai urat decat vechiul Harbin. In fine, de putine ori ma duc intr-un restaurant sa mananc pentru ca imi place mobila, asa ca nu voi insista asupra acestui aspect.

Cand am ajuns noi, erau doua cupluri. Intr-un cuplu, ea manca zgomotos, in altul, el tusea tare si vorbea apasat pentru ca le stia pe toate. Muzica de la radio romanta suplimentar situatia.

Am luat o supa iute-acrisoara, un wonton (tot o supa care vine cu niste coltunasi umpluti cu carne), o vita iute, salata de urechi de lemn, o vita la plita si un orez. Am mai luat si un sos iute din reflex. Nu, nu eram singura si deprimata. El isi fixa ceasul, la SECUNDA, eu ma uitam pe geam.

In timp ce muzica aluneca din boxe, tipul din fata mea avea tot timpul dreptate si tipa de langa pleoscaia, au venit niste prajiturele cu mesaje din partea casei, lucru care mi s-a parut simpatic. Nu stiu daca erau bune pentru ca v-am mai zis ca una dintre marile bucurii ale vietii mele de acum este faptul ca nu am voie la gluten.

Au venit supele. Supa iute-acrisoara nu era nici iute si nici acrisoara. Era aglomerata de ingrediente, ceea ce mereu este o bucurie, dar am simtit nevoia sa o completez cu sosul iute comandat, ceea ce nu imi face mereu placere. Iau supa iute pentru ca imi place iute, doh! Wontonul este un fel de supa clara, cateva algute prin zeama inchisa la culoare si niste coltunasi cu carne. Nu e rau, dar nici nu da dependenta. Are ceva aroma marina, dar nu foarte accentuata. E ok, dar nu iti amintesti a doua zi de wonton.

Urechile de lemn sunt foarte bune, dar am impresia ca nu ai cum sa gresesti la urechile de lemn. Asa sunt dansele. Bune prin natura lor de urechiute de lemn.

Vita iute nu a fost picanta. Am pus si acolo sos iute din belsug. Vita la plita era inecata intr-un sos si erau mai multe legume decat carnita. Intre vita iute si vita la plita nu era mare diferenta.

Vitele au fost in jur de 30-35 de lei, urechile de lemn cam 20 de lei, orezelul vreo 12 lei si dumnealui. Cert este ca la final am lasat cam 160 de lei fara prea multa bucurie.

La plecare, ni s-a dat un chestionar. Mi s-a parut o idee buna.

Am zis si eu ce nu mi-a placut. Am zis ca mie-mi place sa fie muzica traditionala intr-un restaurant cu specific, ca si muzica face parte din toata experienta. Am mai scris ca vita iute nu a fost iute si ca in vita la plita au fost mai mult legume decat carnita. Am zis ca mancarea mi s-a parut prea cuminte condimentata. In fine, chestii de bun simt, cred eu.

Am dat chestionarele completate si am inceput o conversatie cu doamna care ne-a adus mancarea.

-Si, cum vi s-a parut?

-Stiti, mie mi-ar placea ca in loc de radio sa ascult niste muzica chinezeasca.

-A, pai unora nu le place. Si stii cum e sa stai toata ziua in muzica aia? Poate sa fie enervant.

-Ok. Si vita iute nu era iute.

-A, pai nu putem sa o facem cat de iute trebuie pentru  ca multi nu mananca asa picant. O facem medie si apoi isi pune fiecare sos.

-Ok. Si vita la plita…poate daca era mai multa vita decat ardei…Stiti, adica sa fie carne la plita, nu legume pe gratar…

-A, pai asa se face.

A, pai bine atunci. Daca vita iute nu trebuie sa fie iute, iar in vita la plita trebuie sa fie mai multe legume decat vita, va recomand sa ascultati in continuare Glenn Medeiros la boxele nou-noute din noul Harbin, ca eu nu cred ca mai vin.

––––––––––––––––––––––––––––

Adresa:
Str. Ion Paunescu Paltin 12, Bucuresti (zona Piata Muncii)

0761 221 334