Cum s-a schimbat viata mea de cand am dat de alivenci

Am fost si eu la restaurantul Torna Fratre despre care am citit ca este deschis din 2011 si ca ar fi unul dintre cele mai bune, daca nu chiar cel mai bun, restaurant traditional romanesc din Bucuresti. Asa ca n-o sa va plictisesc cu revelatia experimentata de mine cu intarziere, ci doar vreau sa va atrag atentia asupra unor lucruri.

Torna Fratre este asa cum trebuie sa fie o crasma de cartier. Avem peretii plini de poze alb-negru, cu diferite chipuri de tarani. Fotografia fara culori are o expresivitate aparte iar oamenii aceia, in costume traditionale, cu mustati rasucite sau ochi nemachiati, au un soi de autenticitate de care stii ca n-o sa mai dai in anii Photoshopului. Nimeni nu imbatraneste azi.

Restaurantul este mare, cu fete de masa albe si aparate de aer conditionat ingalbenite de fum si de arome de bucate. Chelnerul era pensat, cu o camasa lipita de trupu-i zvelt, dar avea o ospitalitate nestudiata care mi-a placut si care se potrivea bine cu locul.

Sa trecem si la lucrurile importante. Meniul este generos si are o parte de cherhana si una clasica. Destul de complicat.

Am luat un phiperchi, care este un amestec de ardei, rosii, branza, iaurt si oua, toate puse la cuptor, o portie de guvizi prajiti, o ciorba de burta si un caras prajit si dumnealui. Desigur, am cerut usturoi si mamaliga, ca era mai mare pacatul de cele enumerate mai sus.

Ciorba de burta mie nu-mi place, dar asta arata tare bine. Aurie si plina de aburi. Trebuie sa recunosc ca miroasea si foarte frumos. Na, am luat si eu o ligura, am strambat din nas ca asa trebuia, dar mi-a placut, recunosc. Oricat de carcotasa oi fi eu, ciorba aia de burta era buna. Ne-a zis si chelnerul ca abia o luase bucatarul de pe foc si ca era prima portie.

Sursa Foto: Torna Fratre

Au venit pestisorii. Guvizii nu au fost cea mai reusita chestie, mi s-au parut cam uleiosi, cam greu de mancat, dar normal ca i-am ras pe toti, asa ca a mea critica nu are pic de credibilitate. Carasul in schimb era bun de tot, crocant, dar se lasa pestele imblanzit daca era stropit cu usturoi din belsug.

Impreuna cu cele doua farfurii cu pesti a venit si castronul de phiperchi. Tare buna mancarica, toate s-au imbinat de minune in caldura cuptorului si desi printre ingrediente nu era enumerata si vanata, cumva combinatia te ducea cu gandul la aceasta mega-leguma, la aceasta imparateasa a gratarelor vegetariene.

Buuuun…Cand credeam eu ca singurul lucru de care mai aveam nevoie era o lingura de lemn sa ma bat pe burta cu dansa, ce sa vezi? Pai ce sa vezi ca am vazut la desert ca aveau alivenci. V-am povestit ca anul trecut am fost in Croatia si ca in Split am mancat unul dintre cele mai bune deserturi din viata mea facut pe baza de mamaliga. Cititi aici daca nu credeti, pacatosilor. Ei bine, alivencii moldovenesti tot pe baza de malai se fac, cu branza, iar la Torna Fratre portia a venit cu niste dulceata pe deasupra si un linguroi de smantana, plus zahar pudra. Totul caldut ca o imbratisare.

Dragii mei, voi intelegeti ca s-a rupt sufletul in mine cand i-am dat omului cu care pranzeam o bucatica din portia mea? Dupa ce mancasem 4 (sau 6?) guvizi si un castron de phiperchi, abia la alivenci am simtit ca traiesc. Ce textura, ce aroma, ce combinatie minunata de caldut cu raceala dulcetii, ce armonie! E o minune desertul asta! Nu a ramas nimic din el spre mirarea mea. Cred ca de uimire, si sprancele pensate ale chelnerului s-au arcuit suplimentar.

Strachina de phiperchi a fost 18 lei, ciorba de burta 12, carasul 18, guvizii 22, portia de alivenci 12, dar acest desert nu ar trebui sa aiba un pret. Acest desert este nepretuit si ar trebui sa fie pus intr-un meniu separat, cu poze din toate unghiurile si cu fata mea in extaz langa el.

Asa de ametita de bucurie eram, incat la iesirea din restaurant am reusit sa dau cu masina in cogeamite gardul de fier, printr-un talent aparte izbutind sa opresc si un tramvai si astfel toata circulatia.

Dar, hei, aveam alivenci pe creier si era bine. 


Adresa:

Restaurantul românesc Torna Fratre
Str. Tunari, nr. 34, sector 2, Bucuresti
Telefon: 021 210 35 57, 0784 111 890
Email: restaurantulromanesc@yahoo.com

3 thoughts on “Cum s-a schimbat viata mea de cand am dat de alivenci”

  1. In sfarsit ai plecat multumita de la un restaurant! Suna frumos denumirile celor doua mancaruri: alivenci, fie el desert, si phiperchi.. Am de lucru.. ! Caut retetele:)

  2. Rox, acum sunt foarte serioas, daca fraza de final este reala ma angajaj sa-ti pun carnetul de conducere la … suspendat temporar. Ce zici?

  3. Am mai visat un pic. Cum? Am recitit povesti frumoase despre Croatia si am vazut poze multe si frumoase. Am inghetat un pic la poza 50..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *