Cand a devenit Viena cool?

Niciodata nu mi-a placut Viena. Nu as sti sa va spun de ce pentru ca de aratat, arata bine. Intotdeauna mi s-a parut ca un om bine imbracat, scolit, umblat, dar pe care nu l-as fi invitat niciodata la mine acasa. Aproape pe nesimtite insa, omul acesta a inceput sa poarte camasa cu un nasture descheiat si sa nu mai aiba tot timpul pantofii perfect lustruiti. Ba chiar si-a luat niste adidasi colorati. Incet incet, vechea Viena s-a facut cool. Va spun si de ce.

Principalul factor de schimbare a fost faptul ca deodata primaria a realizat ceea ce noi ceilalti realizaseram de multa vreme si anume ca Viena era un oras blocat intr-un moment, era lipsita de locuri in care noua generatie sa se exprime.

Una dintre zonele in care schimbarea la fata a Vienei este vizibila este MuseumsQartier, un loc infipt chiar in inima orasului unde s-au cuibarit doua muzee, Leopold si Mumok. Partea frumoasa este ca aceasta zona se afla de fapt in fostele grajduri regale. Din sunet de copite, Viena s-a gandit sa faca aici una dintre cele mai extinse zone culturale din lume. Ambele sunt muzee de arta contemporana, care frecvent se imbogatesc cu fel si fel de expozitii. Ambele merita biletul de intrare, daca nu pentru arta in sine, macar pentru privelistea asupra orasului.

Este mai complicat cu arta contemporana, trebuie sa recunosc, pentru ca este un soi expresie artistica destul de riscanta. Eu, de exemplu, nu pot sa-mi dau seama de ce un obiect este valoros si altul nu, dar totusi prefer genul acesta de arta fata de cea clasica pentru ca te provoaca intr-un fel sau altul.

De data aceasta, la subsolul Mumok era o expozitie in care corpul uman era folosit ca „panza” pentru fel si fel de experimente. Nu discut, unele erau pur si simplu dezgustatoare, dar efectul a fost socant, mi-a lasat o impresie.

Daca prindeti vreme buna, intre cele doua muzee stau tolanite niste canapele uriase de plastic unde se aduna toata tineretea din Viena. In plus, zona este impanzita cu fel si fel de ateliere, de unde va puteti lua de la vederi cusute manual, pana bijuterii, tricouri semnate de designeri locali si alte asemenea lucruri trebuincioase animalului urban.

In Viena s-a dat startul unui tip de agricultura urbana, un astfel de experiment fiind Karls Garten. Mai precis, pe un teren de 2.000 de metri patrati o mana de oameni s-au gandit sa se apuce sa cultive cam 50 de tipuri de legume, fructe si cereale. Pe langa acesta, au mai aparut niste stupi si cateva ferme de melci. Mi s-a parut o idee tare buna, mai ales uitandu-ma, de exemplu, la ce se intampla cu gradina din fata blocului meu unde se cultiva cu succes sticle de plastic, mucuri de tigara si niste pungi. Admit, recolta este din ce in ce mai bogata pe zi ce trece si nu necesita ingrijiri speciale. In schimb, vienezii au incheiat parteneriate si cu o univeristate pentru a vedea exact ce tipuri de legume se preteaza cel mai bine cultivarii in inima orasului.

O sa raman in aceasta sfera agricola pentru ca mie mereu mi-a placut la tara iar bronzul pe care l-am dobandit zilele trecute este o dovada ca sunt efectiv o taranca…Unde eram? A, da.

Chiar peste drum de MuseumsQartier este Kunsthistorisches Museum (da, stiu, limba este muzica pentru urechi), un muzeu cladit de imparatul Franz Joseph pentru a gazdui colectia de arta imperiala. Acesta este unul dintre cele mai importante muzee din lume si cuprinde opere din Egiptul antic pana la piese semnate de Rubens sau Rembrandt. Dar nu aceasta este partea frumoasa.

Din aprilie, anul trecut, cam 200.000 de albine iubitoare de arta si-au facut casa pe acoperisul muzeului. Aceste albine fac o miere cu totul speciala pentru ca nectarul vine mai ales din gradina de trandafiri din Volksgarten. Mi s-a parut un detaliu tare misto care tot despre un alt sortiment de Viena vorbeste.

Mai uitati-va la chestiile mici. De exemplu la semafoare veti vedea ca in zonele centrale sunt doi omuleti de acelasi sex care se fac verzi sau rosii, aceasta fiind o idee de-a primariei menita sa incurajeze si sa protejeze diveristatea oamenilor in general.  Si mai uitai-va pe ziduri pentru ca aceasta au devenit adevarate panze pentru street art.

Tot printr-o transformare uimitoare a trecut Haus des Meeres,  un fost turn de 50 de metri inaltime construit in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial care azi s-a schimbat in gradina zoologica plus acvariu la pachet, fiind casa a peste 10.000 de animale. O veritabila Arca a lui Noe in pantecele unui monstru de beton fara geamuri. Misiunea celor care au regandit spatiul a fost extrem de dificila tocmai pentru ca este vorba de o cladire inchisa, cu niste ziduri groase de beton. Acum, deasupra este si o teresa de unde se vede toata Viena cu alti ochi.

Am trecut la un moment dat pe langa un magazin din apropierea Haus des Meeres si in vitrina atarnau fel si fel de carnati si batoane de salam. La o prima privire, nimic mai normal, dar la a doua privire iti dadeai seama ca de fapt mezelurile erau facute din piatra, dar erau atat de bine realizate incat mai trebuia sa-ti mai arunci o data privirea. Tot un detaliu, la fel ca semaforul sau ca gradina din inima orasului, dar sunt mugurii unei creativitati care deja are miros de furtuna, iar mirosul asta mie-mi place la nebunie.

Si stiti ce a inceput sa-mi placa din nou, tot datorita Vienei? Vinul alb. Nu aveam nici cea mai mica idee ca la periferia Vienei se intinde un cartier rezidential luxos, de fapt un fel de satuc premium, si ca in spatele caselor sunt hectare intregi de vita de vie din care tasneste un vin alb grozav de bun. Nici dulce, nici aspru, numai cat sa te faca sa-l iubesti fara niciun fel de efort.

Iar unele statii de metrou s-au tranformat si ele in arta. Un proiect cu adevarat spectaculos a presupus montarea mai multor oglinzi de dimensiuni generoase in care poti vedea in timp real anumite informatii, unele mai vesele, altele mai triste. Poti afla cate snitele s-au mancat in Viena de la inceputul anului sau cate cupluri se iubesc acum, dar mai poti afla si cati copii mor de foame.

Si tot in Viena mi-a fost dat sa stau intr-unul dintre cele mai frumoase hoteluri din cate am vazut: 25 hours hotel. Ai impresia ca pasesti intr-un fel de taram magic, dar esti avertizat chiar de la intrare ca „We’re all mad here” (Aici suntem cu totii nebuni). Detalii.

Totusi, un lucru a ramas la fel in Viena si nu pot decat sa ma bucur ca asa este. Mancarea este la fel. Vedeti voi, in Viena se mananca bine, sincer, fara artificii. Se mananca salata de cartofi, cu carnati sau cu ciolan de porc rumen si crocant. Si daca te tine mai pui si o salata de varza acra pe langa iar la final te omenesti si cu un strudel caldut tavalit prin bunatate de sos de vanilie. Si cu o capsuna deasupra. Mancarea asta nepretentioasa mi-a placut mereu. Niciodata nu am suportat prefacatoriile in forma de bulina minuscula cu nu stiu ce reductie pe o frunza de salata care-si insusesc nemeritat titulatua de mancare.

Cu atatea schimbari si o singura constanta, Viena cea lipsita de culoare s-a transformat incet intr-un om extrem de cool. Nici nu te mai gandesti daca sa-l chemi sau nu in vizita, ci doar te rogi sa-ti accepte invitatia.

Si inca ceva. Lui Mozart ii placeau jocurile de noroc, castiga foarte bine din opera sa, dar banii se duceau la fel de repede, se imprumuta de la prieteni si nu a fost ingropat intr-o groapa comuna, intr-o zi ploioasa. Iar Beethoven era absolut nesuferit ca vecin, motiv pentru care a fost obligat sa se mute dintr-o casa in alta pentru ca nu-i mai suporta nimeni galagia. Fete noi pentru povesti vechi.  Exact ca Viena.