Capri intr-o zi

Capri era mai mult ca sigur un colt de Rai, bucata de pamant pentru deliciul zeilor. Apoi a venit Paris Hilton si cu ea alte cohorte de turisti bogati si cu ei alte legiuni de turisti saraci care au vrut sa vada unde se duc turistii bogati si asa mai departe. Cumva insa nimeni nu a parasit petecul de pamant, asa ca sta toata lumea la un loc acolo, si zei, si bogati si saraci pentru ca pana la urma cine ar da Raiul din maini?

Capri dezamageste la prima vedere pentru ca este tare tare aglomerat atunci cand cobori din vaporul care te-a adus acolo. Asta bineinteles in cazul in care nu vii cu vaporul personal, caz in care oricum nu cred ca ai mai citi sfaturi de vacanta de pe Logout. Sau cine stie? Sa trecem mai departe.

Daca vii din Napoli cu ferry-ul faci cam jumatate de ora. Daca vii din Positano faci cam o ora iar din Salerno cred ca sunt doua ore pentru ca ambarcatiunile sunt mai putin puternice. Cand pui piciorul pe uscat aterizezi intr-o mare de oameni, mai ales daca nimeresti in toiul verii asa cum am avut noi “placerea”. Nu disperati! Chiar in Marina Grande, ca asa se numeste locul unde sunteti voi, sunt casele de bilete pentru funicular. Fugiti acolo, inarmati-va cu un tichet si mai aveti putina rabdare. Calatoria nu dureaza mult si ajungeti chiar in centrul insulei. Centru alb si frumos cu strazi mici si inguste de abia incap doi oameni unul langa altul.

Daca stati numai o zi ascultati cu atentie ce sfat ne-a dat un chelner bun. Din piata centrala luati-o fie pe Via Lungo, fie pe Via Le Botteghe. Cand ajungeti la intersectia cu Via Tiberio luati-o pe Via Matermania pana ajungeti la un restaurant, Le Grotelle. Nu va opriti sa mancati ca nu am terminat. De fapt nu stiu daca este bine sa va opriti sa mancati pe undeva prin Capri pentru ca este foarte foarte scump. Noi am dat pe o masa cu o salata si o friptura 50 de euro sau ceva de genul asta. Sa dai un 2 milioane pe niste Frunze cu o bucata de carne este mult.

Sa revenim. Odata ajunsi la restaurant veti vedea niste scari ducandu-se in jos. Curaj! Este inceputul unui drum de basm, pe care rareori va veti intalni cu cineva. Este un drum lung de 2-3 ore asa ca luati-va apa cu voi si ceva mancarica, dar neaparat apa multa. Si de aici incepe totul, incepe Capri cel adevarat, Capri fara magazinele de lux, fara Paris Hilton. Incepe Capri cel salbatic si liber. Scarile coboara printre copaci racorosi, trece pe sub munti, se invecineaza cu marea de turquoise si-ti ofera privelisti care taie pur si simplu rasuflarea. Si totul este oarecum tinut secret in timp ce restul turistilor se imbulzesc la magazinele de marca. Tot mergand prin padure veti avea niste insotitori tare sprinteni. Mai la tot pasul sar soparle mici si deranjate de faptul ca iar a venit cineva neinvitat la ele in casa. Nu va fac nimic. Sunt chiar haioase. Multe de povestit nu sunt, sunt multe de vazut pentru ca de frumusete ochii nu se satura niciodata, dar vorbele se termina repede. Va veti intalni in drum si cu niste case, nascute din coasta de munte. Cat de norocos trebuie sa fii ca sa ai o casa acolo? Sa vezi marea zilnic la picioarele tale si sa ai protectia muntelui in spate? Spre finalul drumului veti vedea “parcate” sute de barci in apele azurii care invelesc micuta insula. Aceea este Marina Piccola.

Nu va opriti. Mergeti mai departe spre Gradinile lui Augustus. Noi am ajuns tarziu si nu am mai intrat in aceste gradini. Ne-am grabit sa ajungem rapid pe Via Krupp, un fel de strada ca un sarpe care se prelinge pe stanca si-ti ofera o mare ireala la picioare. Cand am ajuns aici m-am oprit cu rucsacul in spate, cu transpiratiile siroind pe mine si timp de un sfert de ora m-am uitat in jos golita de orice gand. Era atat de frumos incat in mintea mea nu mai era loc de altceva. De putine ori m-am simtit fara cuvinte, dar acolo am tacut un sfert de ora cu ochii incremeniti in gol. In doua ore aveam ferry-ul de intoarcere spre Salerno. Am cautat repede sa vedem daca sunt si alte alternative si am gasit un ferry spre seara cu directia Napoli. Nu am mai stat pe ganduri. Am refacut planurile pe loc, am renuntat la plecatul spre Salerno si am ales plecarea tarzie spre Napoli, pentru ca daca nu faceam baie acolo, chiar la buza Viei Krupp aveam sa traiesc o viata intrebandu-ma cum este sa te scalzi in cer? Am luat-o la fuga pe Via Krupp si chiar la baza am gasit o gaurica, la indrumarea unui spaniol. Pe acolo am intrat, am mers putin si am ajuns pe niste stanci colturoase care se opreau direct in apa. Eu apa ca aceea nu am vazut in viata mea si baie precum cea facuta acolo nu cred ca voi mai face vreodata. Iar in fata noastra erau atatea barci de nu le putea numara. Cum sta lumea inghesuita in metrou luni dimineata, asa stateau barcile de milioane de euro la tarmurile insulei Capri. Nu ne mai saturam de privit, dar nu mai puteam sa pierdem si ultimul ferry. Am plecat inainte de a termina de vazut tot ce era de vazut. Voi sa stati mai mult de o zi in Capri, sa nu mergeti doar pentru cateva ore ca noi, pentru ca este pacat de toata frumusetea aia care ramane nevazuta. Si cand va intoarceti, poate sunteti amabili si completati acest articol…