Japonia în zece zile. La pas prin Tokyo

Continuăm de aici Am ajuns la trecerea de pietoni Shibuya, cea mai aglomerată din lume. E ca o inimă.

Japonia în zece zile. Introducere în Tokyo

Ani de zile mi-am tot zis să merg și eu în Asia. A fost simplu până la urmă. Îmi trebuia doar un bilet. A fost spre Japonia.

Valencia cu muzeu, acvariu si…ceva petarde (iar)

Dar în Valencia acesta mai sălășuiește ceva, Ciudad de las Artes y las Ciencias, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în viața mea, după mâncare (și Alexander Skarsgård în Big Little Lies)

Valencia cu paella, tapas și ceva petarde

Mie-mi place să fie cald. Îmi place apa mult, mâncarea și arhitectura, atât cât ma pricep. Cum Valencia nu duce lipsă de nici unele din cele enumerate, aș putea spune că este un fel de șaorma cu toate. Deloc uimitor, sunt mare fană și șaorma.

Portugalia, acolo unde iarna e ca vara (sau pe aproape). Azi, Porto

In Porto am ajuns dupa ce am vazut Lisabona si Sintra, pe o vreme absolut infioratoare. Ploua asa tare, de ma uitam disperata dupa o Arca a lui Noe sa ne salvam. Arca noastra a fost cazarea si o sticla de vin minunat, astfel ca in prima seara cand am sosit in oras, altceva nici … Continue Reading

Portugalia, acolo unde iarna e ca vara (sau pe aproape). Azi, Sintra

Imi place cum suna Sintra, la fel cum imi placea cand am ajuns in Bucuresti cum suna Dristor. Si acum cand ajung cu metroul la Dristor in drum spre munca, imi lace sonoritatea cuvantului. Dar sa nu aducem in discutie lucruri neplacute ca serviciul cand Sintra este asa de frumoasa.

Portugalia, acolo unde iarna e ca vara (sau pe aproape). Azi, Lisabona

Este 22 martie. Noaptea. Am sosete in picioare, d-alea, stiti voi de care, sunt sub plapuma, caloriferul este dat la maximumul pe care-l poate atinge el. Frigiderul e gol, la fel ca sufletul meu (dramatizez). Ma gandesc la Portugalia, unde am fost de Revelion, si unde intr-o zi in Lisabona nu mai puteam de cald, … Continue Reading

Elba te spala de toate pacatele

Am crescut langa ape. Am copilarit in Tulcea, iar in vacanta ma trimiteau ai mei la Ceatalchioi, un sat pe Dunare. Urata apa, dar plina de minuni si de povesti. M-au invatat buncii, si toti pe care-i aveam acolo, sa nu-mi fie frica de apa, sa umblu cu talpile prin praf, sa iubesc mirosul de … Continue Reading