Vine acel moment al anului cand ma gandesc numai la mancare. Am multe astfel de momente, trebuie sa recunosc. Ma gandesc la mancare mai mult decat ma gandesc la barbati, familie, casa si altele. Probabil de aceea si sunt in halul in care sunt. Dar sa nu ma ratacesc in cugetari intortocheate ca o portie de spaghetti scaldate in pesto proaspat.

Tinand cont de aceasta stare de spirit, care nu va disparea decat dupa ce ma voi indopa cu sarmale, slana, racituri, torturi si altele, mi-a venit in cap Bologna, un oras pe care l-am vizitat in septembrie si care mi-a generat niste amintiri atat de aromate, incat cred ca o sa-l iubesc mereu.

In Bologna, am stat doua seri, dar cred ca se pune ca am vizitat-o o singura zi in contextul in care in prima seara am ajuns foarte tarziu, am stat o zi si apoi am plecat in Lucca, la concertul cu Rolling Stones.

Ma pierd in detalii asa cum se topeste un cubulet auriu de unt pe o bucata de friptura de vita bine facuta, cu un interior putin crud si o crusta perfect rumenita.

Unde eram? Rozmarin!

Da. Am ajuns in Bologna si am dormit. Ne-am trezit si ce sa vezi? Ne era foame!

Intr-o ordine absolut intamplatoare, va spun ca am mancat cea mai buna inghetata din viata mea la Cremeria Funivia. Am luat doua cupe, Cavour si Ciocolata, cupe care mi-au schimbat modul in care ma raportez la existenta mea. Ce am invatat? Tu esti singurul factor care-ti seteaza bariere in dezvoltarea personala. Nu exista nu pot. Asa ca am mancat cogeamite inghetata de juma de kil, fara nicio remuscare, ca o profesionista, avansand cu fiecare lingurita pe culmile extazului.

Dar inghetata am mai mancat, asa ca in traseul nostru initiatic ne-am propus sa facem descoperiri, sa ne supunem experientelor noi cu mintea deschisa, avida de noutati, sa devenim niste Magellani ai gastronomiei.

Citește și:  TOP 20 de lucruri de facut in Madrid - partea 1

Asa ca am intrat la patiseria Paolo Atti & Figli. Ce mi-a atras atentia? Era in Labrador la intrare. Nu, acum serios vorbind, mi-au furat privirile niste tarte cu cirese negre care aratau aproape indecent. Dar ce mi-a furat inima a fost un desert traditional facut din orez. Da, veti spune, ca orezul cu lapte nu este chiar cea mai cea experienta culinara. Nu fiti limitati si plini de prejudecati. In aceasta tarta magica isi dadusera intalnire migdale mici, coaja de portocale si ceva vanilie si, desigur, un orez cu bob plinut, fiert minunat, la granita dintre fermitate si moliciune pacatoasa. Casnicia rezultata din aceste elemente este mai frumoasa ca povestea de dragoste dintre noi adolescenti care asculta Selena Gomez in casti. Am simtit din nou bucuria succesului din fiecare bariera pe care o depasesti.

Am ajuns incet-incet pe strada Pescherie Vecchie, unde ai toate sansele sa-ti pierzi un pic mintile. Ce avem pe aceasta strada? Mancare. Prosciutto aromat sta atarnat cum stau globurile de Craciun in bradul de acasa, exista munti de parmezan. Eu nu sunt cine stie ce fan munte, dar daca Everestul ar fi facut din parmezan, il cuceream de mult. Legume, fructe, branzici, roti de branza, mezeluri, mortadella, mozzarella, biscuitei, paine, focaccia. Raiul are o adresa, micutii mei (bine, toata lumea e mica pana la masa de Craciun) si aceasta adresa este Pescherie Vecchie din Bologna.

Dupa desert, am inceput sa testam niste felii de pizza. Stiu, organizarea este nemteasca. Am gustat pizza de la Pizzeria Due Torri si de la Pizzartist. A doua avea un blat crocant minunat, iar prima avea un blat mai moale, dar era buna si bogata in busuioc si sos de rosii coapte.

Citește și:  Volare, o pizzerie cu midii minunate

Veti vedea, daca va ridicati ochii din farfurie, ca Bologna este despre mancare, despre paste si pizza, si gelaterii, si patiserii. Este despre lumea care mananca in strada, care se murdareste la gura de inghetata buna, care sta putin jos pentru ca nu mai poate duce pe picioare toate aromele alea.

Daca stai la coada la pizza, te uiti la oameni si interactionezi cu ei, iar daca te murdaresti la gura de inghetata, poate este cineva langa tine sa te stearga. Cu un sarut preferabil. Iar daca esti in piata sau pe acea Strada-Rai, automat ceri opinii, interactionezi, mirosi, gusti. Carusel de senzatii. Bologna este un oras obsedat de mancare, dar aceasta obsesie genereaza niste interactiuni absolut delicioase. In toate orasele in care se mananca bine, oamenii au un zambet aparte si nu sunt grasi. Mancarea buna e sanatate, e grija, e soare la interior.

Daca-ti scoti ochii din felia de pizza, vei gasi si un oras tare frumos, cu siruri de coloane superbe, cu o piata centrala dominata de Universitatea din Bologna, cea mai veche din lume, datata pe la 1088. Nu vreau sa stiu ce era pe la noi la 1088, dar probabil lucrurile stateau la fel ca acum. Poate ceva mai bine…

Cele doua turnuri, Asinelli si Garisenda, situate la intersectia drumurilor principale din centrul orasului, sunt tare frumoase si pot fi vizitate. Va prinde si bine sa urcati niste sute de scari pentru ca apoi sa mai mancati niste pizza sau orice. Si aceste turnuri au undeva la o mie de ani si se spune ca au fost facute de doua familii rivale, fara a exista dovezi foarte clare in acest sens. Dar este totusi o poveste frumoasa. Cu asta ramanem.

Ce veti mai vedea este ca lumea din Bologna este foarte bine imbracata, foarte bine, pentru ca orasul este unul dintre cele mai bogate din Italia, cotat cu un standard ridicat de viata. 

Citește și:  Japonia în zece zile. Despre căprioare și alte minuni în Nara

In Bologna, sunt strazile acelea inguste care-i aduc pe oameni impreuna si pe strazile acelea este mancarea grozava care le da subiecte de discutie, nu ca ar duce italienii lipsa. Mancarea alimenteaza cultura conversatiei.

Eram in Mercatto delle Erbe sa cumparam una-alta si ma uitam la oameni. In Bologna nu te duci sa cumperi branza si atat. Vanzatorul te intreaba ce gatesti. Tu ii spui ce tip de paste, cati oameni iti vin acasa, vin si aia mici, si bunicii. Ce mai fac aia mici? Bunicii sunt bine? Daca faci paste groase, poate vrei branza asta, ia si bucata asta de salam, condimenteaza un pic situatia. Sos? Da, avem!

Stateam si ma uitam la oamenii aia de parca erau niste paini calde. Atat de savurosi erau vorbind despre cele mai frumoase momente, cele de familie, cand suntem toti impreuna si pe masa avem minuni. Mancarea buna e ca drojdia. Creste bucuria.

De aceea este Bologna atat de minunata. Aduce laolalta tot ce a mai bun in lume. Sa treceti pe acolo si sa luati o felie, doua, trei…

Articole pe acelasi subiect:

In Lucca as vrea sa locuiesc cand o sa fiu o batra... Sunt sanse destul de mici pentru ca lucrurile sa se intample in conformitate cu cele exprimate in titlu dintr-un singur motiv. Eu nu prea sunt simpati...
Istanbul. Oricand Joi, pe 17 martie, m-am intors din Istanbul. Sambata dimineata a avut loc un nou atentat. Nimeni nu si-a schimbat poza de profil de pe Facebook. Un or...
TOP 20 de lucruri de facut in Madrid – parte... Am adunat in trei parti ce mi-a placut mie mai mult si mai mult din Madrid. Enjoy! 1. El Mercado de San Miguel Cel mai bine este sa ajungeti aici ca...

3 comentarii

Reply

Post,mancare,post, mancareee..! Vine Craciunul si o data cu el se reunesc familiile, se fac mancaruri traditionale, adica regele porc de la aperitiv pana la … Desertul se distanteaza..:) Este cea mai frumoasa sarbatoare.. sper sa avem si zapada..!
Oh, nu am zis nimic de Bologna..:) Zau asa, ce sa mai zic daca le-ai zis tu pe toate..! Sper ca intr-o zi ma voi plimba si eu pe undeva prin Italia..

Reply

Rox, chiar nu ai exagerat, pozele sunt dovada vie a cornului abundentei..:) Sa va fie de bine! Si totusi, trebuie sa ma urnesc, ma asteapta un bradut pe undeva sa-l cumpar..

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.