Glasgow a fost ultima noastră oprire în Scoția, după câteva zile în Edinburgh și prea puțin timp în Isle of Skye. Orașul acesta are atâtea din toate încât, la final, nici nu prea îți dai seama dacă îți place sau nu. Te pune însă cumva pe gânduri, iar aceasta, dragii mei, este cea mai utilă chestie din viața asta, singura care te face să mergi mai departe.

Mâncarea este oribilă. Vă zic ca să știți și voi, pentru că pentru mine mâncarea contează foarte mult și poate și pentru voi. Oribilă. Deep fried Snickers, double deep fried Snikers, deep fried pizza, deep fried hamburger, deep fried orice.

Acest deep fried înseamnă un fel de amestecătură de ou cu făină cu care se învelesc diferite preparate, după care totul se prăjește într-o baie de ulei. Și dacă deja nu ați ajuns cu colesterolul la cer, nicio problemă, puteți cere oricând un double deep fried ca să fiți siguri că treaba este treabă. Măcar nu mai aveți senzația că dați banii degeaba pe contribuțiile la sănătate. Nu cred să fi ajuns vreodată într-un loc în care o găleată de KFC să pară aproape dietetică în comparație cu această deep fried mania.

Oamenii beau mult, foarte, foarte mult. Dacă ieși seara pe stradă, nu ai cum să nu te împiedici de vreun amețit. Probabil de asta sunt și atât de populare mâncărurile atât de grase.

Deși nu sunt neapărat agresivi, oamenii te abordează din senin. Dacă, de exemplu, mănânci și tu o porție de cartofi prăjiți pe o bancă, nu te mira foarte tare dacă un necunoscut vine la tine și începe să îți mănânce din farfurie. Na, așa este la ei, cel puțin la unii.

Dincolo de a bea foarte mult și de a mânca pizza pane, oamenii din Glasgow vorbesc foarte, foarte tare și râd la fel de zgomotos. Prima impresie a fost că se ceartă sau ceva, dar de fapt ei pur și simplu vorbeau între ei și pentru că unul vorbea tare, celălalt simțea nevoia să vorbească și mai tare, astfel încât la final nimeni nu mai înțelegea nimic, dar toată lumea urla.

Eu nu am priceput o iotă din ce-mi ziceau oamenii ăia. Am ieșit și noi la o bere într-un pub și a venit o tipă la mine să-mi spună că am o bluză frumoasă (cred). Adică, na, chiar aveam o bluză frumoasă 🙂

Nefiind însă foarte sigură de ce-mi zicea, doar am râs tembel, tare, foarte tare. A urlat și ea ceva la mine, am râs și eu tare și ea râdea tare, deci bănuiesc că era de bine. Habar nu am, dar am simțit nevoia beau o tărie, așa că am zbierat la chelner să-mi aducă ceva.

Ceea ce vreau să vă mai zic este că cel mai bun lucru pe care l-am mâncat în Glasgow a fost un ramen japonez la crâșma Ramen Dayo!, dar asta nu înseamnă că nu am încercat Snikers prăjit sau mai știu eu ce creveți prăjiți, cu cartofi pane sau mai știu eu ce tâmpenii, că trebuia și noi să ne integrăm cumva, dincolo de a bea canistre de bere.

Dar sunt și alte chestii care-ți atrag atenția în Glasgow.

Orașul acesta are umor și o creativitate aparte. În fața muzeului de artă, unde accesul este gratuit, se află statuia lui Arthur Wellesley, Primul Duce de Wellington. Omul este unul dintre marii eroi ai Marii Britanii, după ce i-a smuls o victorie lui Napoleon la Waterloo. Ei bine, chestia asta nu l-a ajutat cu absolut nimic pentru că de prin 1985, locuitorii din Glasgow s-au gândit că statuii îi lipsește ceva, motiv pentru care de atunci îi pun în mod constant pe cap un con rutier. Autoritățile au încercat multe, au instalat camere astfel încât să-i descurajeze pe glumeți, mai ales în contextul în care cam 10.000 de lire se duceau anual numai pentru a da conul jos de pe capul ducelui. Manevrele nu au dus la nimic, așa că și acum statuia stă fain-frumos cu cogeamite conul în cap, pentru că așa le place oamenilor. Mai mult, spre deliciul fashionistelor, conul are fel și fel de modele, în funcție de inspirație. Posibil și alcoolul să aibă partea sa de vină, dar oricum statuia cu con mi se pare că reflectă perfect atmosfera din Glasgow.

Citește și:  Florenta...(partea I)

Dar sunt și lucruri serioase de văzut în Glasgow, iar printre acestea se numără Catedrala, cea mai veche clădire din oraș. Este absolut superbă, cu unul dintre cele mai frumoase seturi de vitralii pe care le-am văzut în viața mea. Sunt unele catedrale care au o solaritate aparte, dar aici piatra aia te reducea la tăcere și dacă nu o făcea ea, vitraliile albastre sigur sădeau liniște în tine.

Chiar lângă catedrală este Glasgow Necropolis, un cimitir unde sunt îngropați cam 50.000 de oameni. Nu are nimic macabru locul și la chestia asta cred că are o contribuție și lipsa unei delimitări, dar și faptul că toate monumentele sunt de fapt pe un deal. Iar de pe acel deal, vezi tot orașul. Noi cred că ne-am plimbat cam o oră prin cimitir, într-un romantism bizar, demn de urbea cu mâncare ciudată și oameni pe măsură.

Apoi am lăsat în urma noastră dealul și am revenit în oraș unde am găsit cele mai frumoase graffitiuri pe care le-am vâzut în viața mea. Erau picturi și transformau niște blocuri de altfel banale în opere de artă accesibile oricui.

Iar dincolo de locurile vechi, Glasgow are și multe lucruri noi, care oglindesc tranziția în care se află orașul. De la un pol industrial major, de la un constructor de nave renumit, Glasgow încearcă să-și găsească un nou drum, ca un om. Până la urmă, cine nu a luat-o de la zero măcar o dată?

Astfel, ultima chestie pe care am văzut-o în Glasgow și de fapt în Scoția a fost Muzeul Riverside, proiectat de Zaha Hadid, una dintre acele semnături din arhitectură de a cărei imaginație se leagă transformări majore.

Muzeul este destinat istoriei transporturilor, mai bine de 3.000 de exponate fiind găzguite într-o clădire care în sine este poate cel mai de preț exponat. Este impresionantă călătoria, pentru că la final vezi obsesia omului pentru mobilitate, pentru mișcare, pentru a ajunge mai repede, mai departe, oriunde.

Dincolo de exponate, muzeul are puterea de a recrea atmosfera unor locuri, magazine de pe vremuri cu toate meșteșugurile pe care le-am pierdut tot gonind naiba știe unde. Forma muzeului este un mesaj în sine. Situat pe malul râului Clyde, muzeul, cu fațada în forma unui zig-zag, are structura unui tunel, un fel de pasaj între oraș și râu.

Astfel clădirea are un mesaj tare frumos. În timp ce în pântecele sale se ascunde istoria mobilității umane, dar și imaginea unui Glasgow foarte puternic pe vremuri, pe afară ai sentimentul de trecere, de pasaj, care-ți face inima să bată mai repede, ca zig-zagul de pe fațada principală. Apropierea de râu te duce tot la ideea de mișcare, de trecere de neoprit a timpului.

Și, ca un făcut, la muzeul cel frumos, am găsit și o ciorbă senzațională, un cullen tradițional, făcut din cod afumat și cartofi, grozavă treabă, care a alungat amintirea tuturor dezastrelor culinare peste care am dat în cele câteva zile petrecute acolo. 

Aproape că-mi venea să urlu de bucurie.

Nu cred că Glasgow putea avea un muzeu mai nimerit care să vorbească despre toată transformarea prin care trece acum, iar noi nu puteam să ajungem în acest muzeu al schimbării, nu al uitării, într-un moment mai bun, decât la plecarea din Scoția.

În momentele de despărțire, te întrebi mereu cu ce rămâi. Din relații, din oameni, din farfurii cu mâncare, din orașe văzute. Glasgow te împinge să mergi mai departe, pentru că și el încearcă, așa cum poate, cu umor și cu mult alcool, cu mâncare foarte proastă, dar și cu momente de liniște, cu locuri frumoase. Glasgow e ca noi, ca fiecare dintre noi, care o luăm de la căpăt, fără a ști musai unde mergem.

Dar la final, când dai de o ciorbă caldă și bună după toate nenorocirile încercate, într-un muzeu despre mișcare, cam știi că pentru a da de bine, trebuie să mergi mai departe. De dragul drumului măcar, chiar dacă destinația nu e clară.

4 comentarii

Reply

Gata, voi merge la Glasgow sa-mi incarc batetiile pentru urmatoarele destinatii..:) Zau ca-mi vine sa las balta tot ce ma incurca acum, sa-mi fac geamantanul si … la garaaa… Poate maine..!

Reply

Nu lasa pe maine ce poti face azi 😛

Reply

Faci ce faci si ma surprinzi…! Antrenant si cu mult umor..

Reply

Multumim

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.