În vizită la Casa Ceaușescu sau înapoi în viitor?

Stimați tovarăși, dictatori mai mici sau mai mari,

Prezentarea pe care v-o supunem azi atenției are loc în împrejurări internaționale deosebite, când se pun noi și noi întrebări cu privire la calea progresului, cea mai importantă fiind ce mai facem noi în București, capitala patriei noastre?

Stimabililor, nu știu dacă voi știți, dar probabil că știți pentru că nu există domeniu în care cunoașterea românească să nu întreacă prin complexitate cunoașterea modială și galactică. Dar dacă totuși nu știți, puteți să aflați că de marți până duminică, de la 10 dimineața, până la 5 după-amiaza, puteți vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu.

Sursa: www.casaceausescu.ro

Vizitele se efectuează în cea mai mare ordine și disciplină numai alături de un ghid și trebuie să vă faceți o programare, lucru foarte ușor pentru inteligențele dumneavoastră dictatoriale, direct pe portalul www.casaceausescu.ro.

Biletul costă 35 de lei, dar dacă doriți, puteți să vă programați un tur privat care costă 200 de lei, ceea ce nu credem că este o problemă pentru că deja se știe că în România nu mai este sărăcie.

Sursa: www.casaceausescu.ro

Nu o să vă spun chiar totul, dar casa merită văzută. Soții Ceaușescu au locuit în Palatul Primăverii în perioada 1965-1989, alături de copiii lor Nicu, Zoia și Valentin. Doar Valentin mai este în viață, fiind profesor de fizică.

Casa este formată din circa 70 de spații, din care se vizitează 50. Nu, nu are tuneluri secrete care comunică cu Casa Poporului sau cu aeroportul, deși nu sunt convinsă că asta nu este doar o mică manipulare pentru naivii capitaliști, inamici ai oamenilor muncii. Palatul are însă o sală de cinema, cramă, apartamente pentru toți cei trei copii, săli de studiu și tot așa.

Nu pot să zic că Palatul uimește printr-un lux decadent, aș paria că azi sunt mulți români cu proprietăți mult mai spectaculoase, dar pentru timpul ei sunt convinsă că reședința era o bijuterie.

Dacă mergeți, veți vedea că majoritatea materialelor folosite vin din România, marmură din carierele patriei, cristale făcute la Târgu Mureș, covoare de Cisnădie și tot așa. Veți vedea și dressingul celor doi soți. Deși ambii se inspirau din revistele vremii, Nekermann, respectiv Marie Claire, pantofii le erau Antilopa sau Guban, nu Dior, iar hainele erau făcute la Apaca sau la alte fabrici din țară.

Aveau doi câini, doi labradori negri, care dormeau pe o canapea, alături de ei. Pijamalele cuplului Ceaușescu stau încă pe pat.

Cea mai mare parte a reședinței este la fel ca atunci când au părăsit-o pentru ultima dată. Nicio budă de aur, doar mozaic din sticlă de Murano cu foiță de aur. Era ceva oricum, dar nu opulența din basmele cu care am crescut. Sau cel puțin nu am perceput eu așa puternic prezența bogăției. Erau numai pictori români. Nu erau icoane. Nu credeau în Dumnezeu. Atei.

Alături de ei au stat și părinții lor, într-o casă separată. Mama Elenei Ceaușescu avea 101 ani la Revoluție. A făcut infarct când a auzit cum a murit copilul ei.

Aveau o seră la interior și păuni în grădină. Perechea de păuni pe care o veți vedea dacă mergeți este urmașa celei originale.

Dar din tot Palatul Primăverii, piscina de la parter este superbă, cel mai frumos spațiu din toată reședința. Înotau aproape în fiecare zi.

Turul palatului durează cam o oră.  La final, cu 2 lei, vă puteți lua înghețată Polar și dacă doriți, găsiți și săpun de casă. Vă puteți plimba oriunde, dar tot cartierul Primăverii era o zonă restricționată, chiar și pentru pietoni înainte de 1989.

Acum, în curtea palatului se construiește ceva, ambasada Kuweitului. Pare aproape nelalocul ei. Poate era bine să-și găsească alt teren, dar totul e liber și de cumpărat acum.

Aveam șase ani la Revoluție. Aș minți dacă aș zice că mi-a lipsit ceva. Aveam jucării chinezești iar unchiul navigator îmi aducea cutii de Pepsi și 7up. Nici nu știam cum să le deschid. Am păstrat odată niște ciocolată atât de mult, încât s-a stricat. Și acum mi se strică ciocolata în frigider, de plictiseală, nu de la păstrat de teama lipsurilor.

Mama lua cărți pe sub mână pentru mine. Acum am zeci necitite pentru că tot apar titluri.  Tot mai cumpăr. Unele ajung la ea. Inainte nu erau cărți, acum nu e timp.

Eram la bunicii din Constanța când s-a terminat. Stăteam sub masă, cu pături în geam. Nu știam ce caut acolo.

Am plecat puțin confuză din Palatul Primăverii, dar câți dintre noi nu suntem așa, la aproape 30 de ani de la căderea unui comunism de care doar am auzit, trăind într-un capitalism care tot așteptăm să se întâmple. Greu cu aceiași oameni. Din păunii lui Ceașcă a ieșit o altă familie. Și din oamenii de atunci au ieșit alții. Nu-i deosebești unii de alții. Clanuri. Dinastii clonate…

Înghețata era însă bună, tovarăși dragi.  Aceeași și ea ca atunci…

Adresa:

Bulevardul Primaverii nr.50, Bucuresti, Romania

EMAIL  : [email protected]