Ce faci în situația în care ai posibilitatea de a ieși în weekend la munte cu colegii de serviciu și nu știi ce activitate outdoor să alegi? Asta a fost provocarea pe care am avut-o zilele trecute și la care am zăbovit puțin până am gasit o rezolvare, ebike.

Ideea mi-a fost plantată de un prieten care se întâmplă să practice kite surfing, deși nu aceasta era recomandarea pe care urma să mi-o facă – în schimb, m-a pus în legătură cu oamenii de la BackCountry Romania, o firmă care organizează printre altele ture de ebike pe trasee enduro și nu numai.

Am plecat în excursia asta cu inima îndoită, încercând să-mi dau seama dacă chiar a fost o alegere insipirată – aveam să mă conving la final, dar până să tragem concluziile hai să parcurgem sumar etapele.

Ideea de bază era să încercăm o jumatate de weekend offline – IT-iști fiind și în permanență conectați. Chiar ne-a ieșit, pentru că dacă până acum la fiecare întâlnire în care încercam să socializăm se găsea cineva să deschidă un laptop, de data asta nu am văzut pe nimeni care să aibă măcar o tentativă similară.

Planul inițial era să plecam din București undeva în jurul orei 14 pentru a evita traficul și a putea ajunge în zona Bran/Moeciu în maxim 3,5 ore. În sensul ăsta am făcut un brainstorming ultrascurt și am ales (greșit, bineînțeles) ruta pe DN1 – până la urmă am rezolvat elegant cu câteva eschive pe Waze, care însă ne-au costat aproape 45 de minute în plus.

Fiind primul echipaj ajuns la destinație am avut parte de o surpriză plăcută – cei de la Backcountry Romania ne-au așteptat cu 3 ebike-uri gata pregătite pentru un preview la ceea ce oferă experiența. Deși am prins doar 30 de minute de lumină înainte de apus am reușit să ne dăm seama (unii dintre noi fiind la prima experiență cu ebike) de frumusețea zonei și să facem un ocol de vreo 8 km în care am deprins elementele de bază despre modul în care se manevrează un ebike.

Seara a continuat cu o excelentă sesiune teoretică în care, printre altele, am fost invitați să ne urcăm pe o bicicletă fixată pe trainer și să simulăm o coborare și o urcare – asta ne-a ajutat a doua zi să repartizăm corespunzător greutatea corpului în funcție de înclinație pentru a echilibra bicicleta și a putea coborî/urca în condiții de siguranță. Trebuie amintit aici că cei care au cât de cât experiență cu traseele de munte pe biciclete neasistate electric vor trebui să facă abstracție de elementele învățate până atunci și să încerce să asimileze sfaturile instructorilor, ebike-ul fiind un sport diferit de mountain bike, trail sau enduro.

A doua zi dimineață, dupa câteva minute în care am setat corespunzător bicicletele, în funcție de înalțimea și greutatea fiecăruia, am dat o tură consistentă cu urcări și coborâri pe masură, totul întâmplându-se în zona Cheile Gradiștei / Moeciu / Fundata. Adunat, au ieșit 3 ore de plimbare/efort, 20 de km și 700 de metri diferență de nivel dar și multă bună dispoziție și poze bune de album.

Evadarea din cotidian a fost de bun augur se pare, pentru că pe traseu au fost multe aprecieri pozitive cu privire la ieșirea asta, mai ales de la cei care nu mai experimentaseră anterior un traseu de ebike. Cred că până la final, până și cei care au venit puțin încruntați au reusit să se relaxeze, sentimentul plăcut pe care l-au avut pe parcursul plimbării reușind să surclaseze orice idee preconcepută sau așteptare negativă cu care au cochetat inițial, desigur, un aport decisiv având și priceperea instructorilor (Lucian și Maria) în a coordona grupul și a face chiar și cel mai neexperimentat rider să nu simtă niciun fel de presiune.

Citește și:  A la Turca sau unde mâncăm ieftin și bun în București

Prin urmare, dacă aveți la dispoziție o jumătate de zi și nu știti cum să o ocupați, luați legătura cu BackCountry Romania și cu siguranță vă scot din încurcătură, fie că vorbim de trasee ebike sau pur și simplu drumeții montane.


Articolul a fost scris de Dragos Ion, un împatimit al bicicletelor.

3 comentarii

Reply

Nu pot spune decat ca imi pare tare rau ca nu mai sunt la varsta unei astfel de aventuri…:) Pentru voi, toata lauda..!

Reply

Nu cred ca exista limita superioara de varsta in mersul cu bicicleta. Cu atat mai mult la cea asistata electric. 🙂

Reply

Cu gandul si eu cred la fel.. Pe teren, lipsa exercitiului zilnic, traficul isi spun cuvantul..

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.