Căutând prin grădină niște roșioare cherry am dat peste o ditamai tufa de busuioc, mare de puteai să o donezi BOR-ului pentru a face aghiazma în toate mănăstirile din țară. Mirosul busuiocului este irezistibil, iar primul lucru care mi-a trecut prin minte când l-am simțit a fost „sos pesto„. Ceea ce am și executat când am ajuns în bucătărioara mea din Berceni.


Bineînteles că sosul pesto poate fi servit și ca atare, simplu, pe o felie de pâine bună sau pe una prajită. Dar cum sosul pesto fără o pastă lângă el e ca o declarație de dragoste netermintată, m-am combinat până la capăt.  Iată cum am făcut!

Pregatire: 15 minute Preparare: 15 minute Nivel: începător Porții: 4

Ingrediente pentru sos pesto

  • 150 ml ulei de măsline extra virgin (de cea mai bună calitate)
  • 50 gr miez de nucă (da, stiu! rețeta originală se face cu muguri de pin)
  • 50 gr branză curado Garcia Baquero (o brânză cu origini spaniole în loc de parmezan/grana/pecorino)
  • 50 gr busuioc din grădină (cam 10 fire din care am folosit doar frunzele)
  • 2 căței de usturoi
  • sare după gust

Preparare sos pesto

  1. Am încins bine o tigaie si, fără a turna ulei în ea, am adăugat miezul de nucă pentru a fi prajit puțin. Rețeta originală e cu muguri de pin, dar cum nu mai aveam în casă am zis să încerc cu miez de nucă, și n-am făcut rău.
  2. Am pus miezul de nucă rumenit, usturoiul, frunzele de busuioc, brânza răzuită, puțină sare si uleiul de măsline în tocătorul electric, unde am tocat totul cam 30 de secunde. Nu am tocat foarte mărunt ca să nu iasă prea moale.Sos pesto
Citește și:  Ză ritărn of ză…

A ieșit minunăția de mai sus, care pe lângă faptul că mi-a parfumat toată bucătăria a avut și un gust inconfundabil. Am pus repede pe o felie de pâine proaspătă că altfel cred că și muream. As fi putut mânca tot sosul pe pâine, dar m-am îndurat și am păstrat o bună parte pentru spaghete

De reținut la sosul pesto: 

  • pentru un plus de prospețime, nu spălați busuiocul
  • unii italieni pun și lămâie în sosul pesto
  • se poate pune într-un borcan și păstrat la frigider pentru 2-3 săptămani

Ingrediente pentru spaghete cu sos pesto (4 porții)

  • sosul pesto de mai sus
  • 500 gr spaghete
  • 20 de roșii cherry
  • încă 50-100 gr branză curado Garcia Baquero (sau parmesan/grana/pecorino)
  • sare și piper după gust

Preparare spaghete cu sos pesto

  1. Întotdeauna am în casă paste: spaghetti, penne și negresit tagliattele, preferatele mele. De data asta mi s-a părut că merg mai bine spaghetele tricolore de la Lidl (marca Italiamo), pe care le-am pus la fiert în apă cu sare pentru 8 minute (pe pachet scria 9 minute), pentru a ieși „al dente”. Fiind „al dente” preparatul se mestecă mai bine, prin urmare, se digeră mai usor. Nu, „al dente” nu înseamnă crud!
  2. Pe alt ochi al aragazului am pus o tigaie mare la încins, un strop generos de ulei de masline și vreo 20 de roșii cherry. Le-am rumenit puțin, cât să strălucească și să le crape pielița.
  3. După care am adăugat pastele fierte, am amestecat ușor și am turnat tot sosul pesto rămas. Nu vreți să știți cum mirosea, un adevărat chin, dar în același timp o plăcere vinovată a oricărui gurmand.
Citește și:  Weekend la munte: eBike la Fundata

 

Spaghette cu sos pesto si roșii cherry

Unii susțin că ar fi fost mai potrivit să presar niște parmezan/grana și peste preparat. Poate așa o fi, dar nu am făcut-o, pentru că am vrut să savurez gustul proaspăt, cald, aproape dumnezeiesc al busuiocului în combinație cu usturoiul. În bucătărie există reguli, dar dacă ne abatem puțin de la ele s-ar putea să dăm de ceva deosebit.

Spaghetele cu sos pesto și rosii cherry sunt foarte ușor de făcut, un preparat care nu necesită prea mult timp, care poate constitui un prânz de vară, dar fără probleme și o cină gustoasă indiferent de anotimp. Eu le-am savurat cu un pahar de vin alb, ceea ce vă recomand și vouă. Si vă mai recomand să le gătiți voi cu mâna voastră acasă. S-ar putea să vă placă și mai mult.

Articole pe acelasi subiect:

Tocăniță de vită cu hribi în stil italian Aseară m-am hotărât să gătesc o tocăniță de vită cu hribi în stil italian din mai multe motive: pentru că afară e frig și pentru că iarna toc...

4 comentarii

Reply

Bravo Prof’! Si eu il fac des! Pofta buna!

Reply

Multumesc Elena! La cat mai multe 🙂

Reply

Si totusi, de ce asa mica portia de reclama..?Voi incerca si eu… Voi respecta pas cu pas ce-ai scris, am mai facut-o si nu a fost rau de loc. Era vorba de o rulada cu carne de vita… Citind mi s-a facut foame asa ca merg sa mananc o bucatica de placinta cu dovleac…:)

Reply

Portia nu e mica, farfuria e mare. 🙂
Sper sa facem foame cat mai multor cititori. 🙂

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.