Cald si bine pe coasta Amalfi. Ep. 5. Ravello

Pentru final am pastrat Ravello unde puteti ajunge luand un SITA bus, normal, din Amalfi. Si aici cuvintele ma parasesc.  Nu este nimic de adaugat. Este perfect. Am ajuns in piata centrala, m-am asezat sub un pom si am ramas acolo nemiscata minute in sir. Creierul ti se acomodeaza greu cu Ravello dupa ce ani intregi ai stat in Militari sau Pantelimon.  Ne-am ridicat ca hipnotizati si am inceput sa mergem usor spre Villa Cimbrone. Strazile sunt flancate de case superbe, de terase de unde se aude muzica simfonica, de magazine cu ceramica, de flori.

La Villa Cimbrone cred ca a locuit Dumnezeu pentru ca nu stiu ce om ar fi putut sa faca o astfel de minune.  Verde peste verde si pomi care fac globuri de flori, statui cu zei si o terasa a infinitului. O terasa unde in zare nu se mai distinge cerul de mare. O terasa care-ti creaza furtuni in stomac daca te uiti in jos. Ne-am odihnit apoi la o cafea direct pe iarba. Ai nevoie de putin repaus. Inapoi spre centrul din Ravello treci pe langa gradini atat de roditoare incat iti vine greu a crede ca dovleceii mari si rosiile bune cresc chiar din stanca, tot pe terasele muncite de localnici. De parca Villa Cimbrone nu era de ajuns, in Ravello mai este si Villa Rufolo si jur ca atat frumusete poate deveni obositoare. Villa Rufolo a fost transformata intr-un loc de arta, intr-un muzeu daca vreti dar in gradina a rasarit o scena unde an de an se tin concerte. Nu pot sa-mi imaginez cum este sa auzi noaptea viori sugrumate de apa si vazduh. La Villa Rufolo sunt niste gradini pe langa care suratele de la Versailles palesc. Nu ma refer aici la marime, ci la explozia de culori, la varietatea de plante. Nu stiu ce sa va mai zic decat ca Ravello este unul dintre cele mai frumoasa locuri din cate mi-a fost dat sa vad pana acum. Este neomenesc de frumos.