All posts by rox

Volare, o pizzerie cu midii minunate

Pe langa Parcul Tineretului, pe Calea Vacaresti 203, la parterul unui bloc, a crescut o pizzerie la care ar cam trebui sa ajungeti. Se numeste Volare, este o afacere de familie, si cred ca este unul dintre putinele locuri din Bucuresti care chiar are darul de a recrea ceva din atmosfera trattoriilor italiene. […]

Portugalia, acolo unde iarna e ca vara (sau pe aproape). Azi, Porto

In Porto am ajuns dupa ce am vazut Lisabona si Sintra, pe o vreme absolut infioratoare. Ploua asa tare, de ma uitam disperata dupa o Arca a lui Noe sa ne salvam. Arca noastra a fost cazarea si o sticla de vin minunat, astfel ca in prima seara cand am sosit in oras, altceva nici nu am mai vazut. A doua zi, s-au mai schimbat lucrurile.

[…]

Portugalia, acolo unde iarna e ca vara (sau pe aproape). Azi, Lisabona

Este 22 martie. Noaptea. Am sosete in picioare, d-alea, stiti voi de care, sunt sub plapuma, caloriferul este dat la maximumul pe care-l poate atinge el. Frigiderul e gol, la fel ca sufletul meu (dramatizez). Ma gandesc la Portugalia, unde am fost de Revelion, si unde intr-o zi in Lisabona nu mai puteam de cald, asa ca am stat in camasa sa ma uit la casele alea colorate. Va povestesc mai departe cele intamplate.

[…]

Elba te spala de toate pacatele

Am crescut langa ape. Am copilarit in Tulcea, iar in vacanta ma trimiteau ai mei la Ceatalchioi, un sat pe Dunare. Urata apa, dar plina de minuni si de povesti. M-au invatat buncii, si toti pe care-i aveam acolo, sa nu-mi fie frica de apa, sa umblu cu talpile prin praf, sa iubesc mirosul de mal. M-au invatat sa mananc peste si sa nu ma inec. Sa nu-mi fie frica de animale. Sa tin fraiele Lutei, o iapa cu destul de multa personalitate. Cred ca mult din omul care sunt acum s-a plamadit acolo. Apoi m-am mutat, dar tot langa apa, la Constanta. Am invatat sa inot aici, sa deschid ochii in marea sarata, sa fac castele de nisip.

[…]