Ziua Bucurestiului, ziua lui Victor Ponta, dar ziua mea?

Cand o pisica neagra iti taie calea, scuipi in san de trei ori si mergi mai departe, dar daca zeci de mii de tineri si batrani (ca sa limitez caracterizarea doar la aspecte legate de varsta) trec prin fata ta deghizati in tricouri rosii cu pancarte pe care scrie Victor Ponta Presedinte, este momentul sa te duci acasa, sa incui si sus si jos si sa stai cuminte intr-un colt. Ziua este compromisa. Ghinionul nu se spala nici cu apa sfintita. Dar s-o luam cu inceputul.

Pe la 14:30 ajung la Piata Muncii, locul unde am onoarea de a sta, si vad ca este mai aglomerat decat de obicei. Am zarit niste autobuze, dar nu am facut nicio legatura. Abia cand am ajuns in intersectie, am vazut ca aceasta este blocata, mii de simpatizati ai PSD scurgandu-se spre Arena Nationala. Initial am crezut ca este ceva de ziua Bucurestiului, oras in care am onoarea de a trai. Credeam ca este un maraton, dar nu. Bulevardul care duce spre Arena Nationala era blocat ca sa aiba loc adulatorii de weekend, platiti cu 100 de lei de caciula, sa se duca la petrecerea organizata de Victor Ponta. Ma uitam la ei si pur si simplu pentru un moment mi-am pierdut mintile. Pur si simplu.

Domnilor care ne cersiti voturile, stiti ce ar fi curajos? Sa dati un anunt si sa spuneti: Dragilor, eu la 17:00, in locul X imi anunt candidatura. Cine vrea sa vina bine, cine nu, nu. Fara bani, fara autobuze. Atunci sa va vad. Atunci sa vedem cat din stadionul unei tari se mai umple pana la refuz cu rosu. Dar pentru asta va trebuie curaj, nu urechi de soricei (sobolani) si 100 de lei pentru fiecare cumparatura de om. Sau ar mai fi interesant sa va lansati candidatura la o fabrica noua, facuta in mandatul dumneavoastra, sau pe o autostrada finalizata sau pe un santier unde lucreaza 1.000 de oameni. Deja vorbesc tampenii.

Nu cred ca toti acei oameni rosii aveau copii acasa si nu aveau ce sa le puna pe masa astfel incat au acceptat umilitorul mars pentru suta aia de lei. Nu. Erau tineri, de varsta mea, care paseau vesel, imbracati in rosu spre stadion. Dar stadionul ala pentru Ponta a fost facut si pentru ziua lui, strada aia pe care el a blocat-o a construit-o mama lui? Se numeste bulevardul Poftiti, MTO? Se numeste bulevardul Ordonantei pentru traseism politic? Sau poate se numeste acciza pe motorina, taxa pe stalp? Sau cum? Dar banii aia, fiecare 100 de lei varata scarbos in buzunarele acelor zeci de mii de oamenii, erau ai lui Dragnea? Fa, domnule Ponta, cum este? Rar mi-a fost dat sa vad ceva mai grotesc. Am intrat in multimea aia injurand. Cand am ajuns acasa imi crapa capul.

Spre seara am plecat ca tot bucuresteanul spre Casa Poporului sa vad proiectiile anuntate cu surle si trambite la ora 11. Am ajuns cu niste prieteni pe la fara 20, cam asa. Stateam mai in spate. Nu se auzea absolut nimic. Or fi avut niste boxe de calculator sau poate chiar boxele de la party-ul lui Victor Ponta, ca am inteles ca nici acolo nu s-a auzit nimic. Se face 11, se face 11:15. Lumea incepe sa huiduie. Nimic. Pe scena delirul continua.

Cine este What’s up si de ce i se permite acestui individ sa cante cu o orchestra simfonica in spate? Delia, Stefan Banica Chiuveta Veta Junior, Smiley, Moga, Trei Sud Est, Nimeni, Alt Nimeni, Cel Mai Mare Nimeni, toti au urmat pe scena. Ce conteaza ca erau niste tampiti care venisera sa vada altceva si nu pe ei? Gluma sa mearga mai departe. Poante nesarate, huiduieli, poante nesarate. Pe la 12 si ceva au inceput si proiectiile. Au fost tare, tare reusite. Ar fi pacat sa spun altceva, desi lumea era atat de nervoasa incat pana sa uite de bataia de joc de mai devreme, s-au si terminat. Dar chiar au fost reusite. Cum s-au terminat, toata lumea a plecat. Scurt. A urmat un foc de artificii care, la fel, a fost tare, tare frumos, dar ce sa vezi? Din cauza lor, la final, un pom din fata Casei Poporului a luat foc.

Pana sa ajunga pompierii la locul faptei, au iesit niste oameni din Casa Poporului si au rezolvat problema.

Apoi a urmat calvarul drumului spre casa, ca de fiecare data, pentru ca in Bucuresti nu se poate organiza ceva si apoi sa ajungi si tu ca omul acasa. Nu, astfel de evenimente sunt motiv de ciupeala pentru taximetristi si de nervi pentru participanti.

Pe la 02:30 am ajuns acasa infranta de aceasta zi a Bucurestiului si a bravului nostru conducator, tovarasul Victor Ponta. Ma tot intrebam oare ziua mea cand vine? Ziua mea, a omului obisnuit.

Vreau totusi sa va multumesc pentru ca ati avut grija sa ma blocati in trafic, sa-mi inchideti drumul spre Arena Nationala. Poate veti avea totusi bunatatea sa-mi explicati de unde ati avut banutii pentru hoarda aceea rosie care mi-a invadat cartierul. Daca nu, nu. Nu va bateti capul cu o basista nenorocita, ca doar sigur asta sunt din moment ce nu am participat la party-ul anului, si aici ma refer la aniversarea dumneavoastra, domnule Victor Ponta. Ii multumesc si Primariei Bucuresti pentru organizarea de la Casa Poporului. Sa stiti ca noi suntem obisnuiti sa asteptam asa ca o ora in plus acolo de cacofonie muzicala nu mai conteaza. Se putea mai mult! Daca reuseati totusi sa dati si foc la Casa Poporului ar fi fost intr-adevar ceva. Cogeamite tortul pentru cu lumanare in varf pentru tovarasul Victor Ponta!

Mai bine stateam acasa. Ghinionul imi iesise in fata de dimineata. Inca nu venise si ziua mea.