Totul este de vazut in Genova

In Genova, este o strada intreaga, Via Garibaldi, care are de o parte si de alta numai palate, foste resedinte de familii nobile. Se numesc Palazzi dei Rolli, patrimoniu UNESCO, iar numele lor vine de la faptul ca pe vremuri, aceste palate deveneau un fel de gazde pentru oaspetii de rang inalt care vizitau orasul. Rolli este de fapt o lista, sistemul fiind conceput acum aproape 500 de ani. Azi, acest sistem te pune pe ganduri. […]

Despre nimic important in Torino

Avea pantofi cu toc cui. Pasea de parca abia atingea asfaltul. Un palton negru ii imbratisa talia si o rochie alba ca o spuma de matase ii juca pe gambele perfecte. Mainile ii erau ocupate cu niste sacose de cumparaturi. Un catelus cu blanita ca o catifea neagra se agita pe langa ea. Avea cu zece ani mai mult decat mine si era de zece ori mai frumoasa.  Eu am 33 de ani si am inceput sa port maiou ca sa nu-mi fie frig. In Torino altceva era important.

[…]

Norocul din Malta. Ep. 2

Continuam ce am inceput aici.

In Malta am stat foarte aproape de Valletta. In prima seara am fost sa dam o tura prin oras, prin cea mai mica dintre capitale. Este superba, luminata frumos, cu strazi flancate de cladiri dantelate, lume zglobie la alune si la bere si o gelaterie, Amorino, pe care nu trebuie sa o evitati. Repet, luati-va inghetata de la Amorino. Evident, am dormit butuc si in seara aceea.

[…]

Cum poate ajunge oricine pe scena mare a TNB

Eu recunosc ca nu prea am avut experiente fericite cu teatrul. Cred ca in toata viata mea amarata am fost la doua piese care sa imi placa dintre care una era de fapt un balet gandit de Razvan Mazilu, Urban Kiss. Cealalta a fost Take, Ianke si Cadir cu Beligan, Moraru si Dinica, irepetabila si nu pentru ca a murit Beligan. Ambele au fost la Teatrul National Bucuresti (TNB). De ani de zile nu am mai fost in TNB pana pe 14 noiembrie cand am participat la un tur ghidat, tur care s-a dovedit a fi una dintre cele mai misto interactiuni pe care am avut-o eu cu TNB. […]

Cum ajung locurile mediocre in voga: Azi, Kanpai

Asa cum unii sunt stelisti de mici, asa sunt eu gurmanda de mica. Imi place mancarea. Si sofisticata, si de ceaun, si in restaurant, dar si la coltul strazii, imi place mancarea facuta de maica-mea si saramura lui unchi-miu. Cred ca as putea numara pe degetele de la o mana ce anume nu as manca. Avem ciorba de burta, broccoli (dar cine poate manca broccoli) si…habar nu am. Daca mi-e foame nu te mai intelegi cu mine si daca ar fi sa aleg intre mancare si un barbat, tot mancare as alege. Poate de aia sunt singura… […]

Umor german cu Toni Erdmann si ceva in plus

Stiam eu ca nu trebuie sa renunt la filmele europene, chiar daca au fost dati cand am cazut sub scaun de plictiseala (in sensul ca am adormit ca o valiza-n gara spre dezgustul comunitatii de critici din jurul meu – n.red.), filme de la care am plecat injurand, din cauza carora am distrus relatii. Stiam eu. Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am mai descoperit ceva: aparent, germanii au umor. […]